Dupa cum bine stiti, in noaptea de revelion am facut un pas firesc si am cerut in casatorie persoana pe care o iubesc cel mai mult in lumea asta. Spre norocul si bucuria mea,  raspunsul a fost afirmativ.  Dar pana in acel moment au fost cateva peripetii, care multumita norocului si unor persoane carora  o sa le multumesc toata viata si fata de care promit ca o sa ma revansez, totul a iesit foarte bine. Chiar mai bine de cat m-as fi asteptat eu.

Dimensiunea inelului

Inelul de logodna trebuie sa se potriveasca pe mana viitoarei sotii, doar nu o sa il poarte la gat. Deci inainte sa plec la cumparaturi am inercat sa aflu dimeniunea exacta. Sunt o gramada de metode.Desenarea pe o foie cu un creion subtire a conturului unui inel pe o hartie, masurarea dimensiunii cu un fir de ata, sau probarea pe mana mea a unui inel.

Din dorinta de a fi cat mai exact am vrut sa folosesc cel putin doua metode, daca nu chiar toate. Idee buna pana la urma dar pentru asta ai nevoie de:

  • unul din inelele pe care le poarta in mod normal la indemana
  • timp sa il masor
  • foarte important, sa fiu singyr acasa, sa pot face asta in secret

Dar nu am beneficiat de nici una din situatiile de mai sus. Asa ca intr-un moment in care situatia devenise disperata, iar puiul meu si inelele ei erau acasa, am luat un inel si l-am probat in speranta ca o sa nimeresc din prima. Aici era sa fiu prins prima oara.

Cumpararea inelului

Cel mai bun lucru pentru un tip care cumpara un inel de logodna e sa aiba langa el cand merge la cumparaturi o prietena foarte buna care sa ii dea sfaturi. Ei bine, am avut ghinion si nici asta nu mi-a iesit, asa ca am ascultat cateva sfaturi la telefon si am plecat la cumparaturi.

Era un ger de nedescris, cand eu alergam din magazin in magazin sa aleg inelul. Intrasem in toate magazinele de cel putin 3 ori. Toata lumea ma cunostea deja si cum intram stiau sa imi scoata inelele care nu erau excluse la vizita precedenta, pentru ca de fiecare data mai eliminam cate unul. Intr-un final am ales inelul, eram foarte mandru de mine asa ca scot cardul sa platesc dar surpriza, nu accepta plata cu cardul.

Dupa atatea ore de alergat prin zapada simteam ca o iau razna. Dar nu e nici o problema, bancomatul BCR era exact peste drum. Dar surpriza ambele bancomate, scoase din uz iar  cardul era pe numele tatalui* meu deci nu ii puteam scoate asa.

*Aici am ascuns banii.

Dumnezei, sfinti si foarte multi nervi. Fumez o tigare sa ma calmez, si imi vine o idee. Sun la numarul de pe card si intreb de comisioanele practicate,pentru ca totusi nu scoteam 10 lei. Fac calcule si peste calcule aflu comisionul care era putin mai mare decat suma carem-ar fi costat  drumul cu taxiul la alt bancomat BCR si inapoi  sau dupa tatal meu.

Va urma…