De mult nu am mai spus asa ceva. M-am abtinut cu greu sa nu scriu in seara meciului sub efectul euforiei victoriei. Dar si dupa aproape 24h inca am ramas cu impresia buna asupra jocului practicat de Steaua.

Si spre bucuria mea nu a fost doar o impresie. Statisticile de dupa jocuri mi-au dat dreptate. Steaua chiar joaca fotbal. In meciul indirect cu rivalele traditionale Steaua le-a surclasat la toti parametrii ofensivi. Ocazii, suturi la poarta, suturi pe poarta.

Au alegat tot meciul, nu s-au retras, conform obiceiului, dupa ce au revenit. Practic au jucat 90 de minute.

sursa foto

Dar nu doar jocul a fost incantator. Publicul a fost fenomenal, s-a vazut ca Steaua e acasa. Publicul a aratat ca isi doreste ca Steaua sa joace in Ghencea.  Pentru ca pana la urma Steaua inseamna Ghencea si Ghencea inseamna Steaua.

Au fost si puncte negre, dar parca e pacat sa stricam un asemenea meci amintind bilele negre.

Si cum, din pacate, cand se vorbeste despre Steaua trebuie sa apara si “comandantul suprem”. Care s-a gasit sa laude singurul jucator care nu a avut realizari in acest meci. Sau ultimele 3-4 de altfel. Tatu o sa ajunga sa fie huiduit de catre fani pentru ca din pricina evolutiilor pare (si chiar e) pus titular de catre Becali.

Nu am resusit sa analizez aportul tactic, atat cat ma pricep, dar o sa incerc sa fac asta la urmatoarele meciuri.

Pana atunci….FORTA STEAUA!