Azi am avut treaba la BRD-ul de pe Mihai Viteazu, problema a fost ca am ajuns numai in jurul orei 3, deci iadul de pe pamant. Intru de pe Nicolae Iorga si merg inspre Calea Dumbravii cu speranta ca o sa gasesc un loc de parcare cat mai aproape de BRD. Nu speram chiar in fata usii dar cat de cat.
Fac tot bulevardul, dar nici un loc liber,exceptandul pe cel rezervat persoanelor cu handicap. Intorc in giratoriu de la Calea Dumbravii si merg pe cealalta parte poate am noroc,dar ghinion.
Dupa doua ture de genul asta gasesc loc de parcare exact in fata bancii, mana cereasca nu gluma. Am parcat foarte usor dat fiind ca locul de parcare rezervat persoanelor cu handicap era liber si exact in spatele locului meu. Nici nu puteam cere mai mult.
Intru in banca, imi rezolv problemele iar cand ies in spatele meu,pe locul rezervat persoanelor cu handicap, da sa parcheze un mertan gri, care se opreste la 3 cm de bara mea din spate. De la volan se da jos o blonda cu nasul prins peste cap de nada curului, care ignora semnul cu nonsalanta.
Va dati seama ca m-au durut mainile pana am reusit sa plec fara ca blonda sa apara. Dar persoanele cu handicap trebuie intelese.
L.E.
Dupa cum mi-a atras atentia Andreea vreau sa fac o precizare. Nu sunt misogin iar handicapul nu e culoarea parului. Ideea articolului a fost de a da o tenta amuzanta unei situatii reale. Si anume, ignorarea in totalitate a unor drepturi ale persoanelor cu handicap. Incepand cu locurile de parcare care sunt ocupate de cine apuca, contiunand cu rampele de acces si terminand cu taiera fondurilor, de catre Abramburica, pentru manualele scrise in alfabetul Braille pentru nevazatori.

