Uneori mai trebuie sa gandim, nu doar sa credem ceea ce ni se spune sau ce ni se impune. Avem cap pe umeri si trebuie pus la lucru.

In urma unui search pe google am vazut titlul unei pagini care la prima vedere parea sa fie o gluma buna. Sincer, dupa ce am citit articolul daca as revedea acel titlul m-as gandi iarasi la ceva amuzant.

Acel articol oferea sfaturi tinerelor si mamelor de fete legate de cererea in casatorie.

1. La prima intalnire fata o sa fie ceruta in casatorie, dar daca invitatia e in alt loc decat restaurant sau cafenea si fata accepta atunci:
   

   isi face nume rau si trebuie sa refuze intalnirea.

2. Daca la prima intalnire nu a fost ceruta in casatorie de acel baiat trebuie sa refuze acea invitatie
   

   Dacă nu te-a cerut în căsătorie, înesamnă că vrea doar să vă întâlniţi, să petreceţi timpul împreună, iar aceasta nu este nici corect nici bine.

3. Este prezentata si situatia in care fata nu are libertatea sa spuna da sau nu la cererea in casatorie.

Rasfoind mai departe pe acel site am vazut ca autorul site-ului raspunde si cititorilor. O cititoare, intreba ce sa faca dat fiind faptul ca nu se sime fericita si sotul ei nu e barbatul alaturi de care vrea sa traiasca.

Raspunsul a fost foarte simplu:

Nici să nu vă gândiți la divorț

Acum oare doar mie mi se pare ca ceea ce spune domnul de mai sus, nu mai poate fi considerat normal in zilele noastre? Acesta este preotul unei confesiuni Crestine din Republica Moldova.

Eu unul nu pot sa inteleg cu doua persoane care se intalnesc prima oara accepta sa se casatoreasca. Sau sa fi nevoit sa traiesti langa o persoana alaturi de care nu te simti bine. Ce ar trebui sa faca o femeie care traieste langa un barbat care nu doar nu i se potriveste dar vine acasa si ii care pumni peste cap regulat?

Eventual sa se puna in genunchi sa se roage si sa ii multumeasca Celui de Sus pentru viata pe care o duce si sa zambeasca cand se gandeste la ce viata frumoasa o sa duca dupa moarte. Toate astea in timp ce un “barbat” o loveste unde si cu ce apuca.

Eu, sunt in situatia in care am avut destul timp pe care sa il petrec alaturi de persoana care urmeaza sa imi fie sotie. Si pot spune ca nu este nimic si nimeni care m-ar face sa ma razgandesc. Ii cunosc toate calitatile si defectele iar tot ce stiu despre ea ma face sa fiu sigur ca e persoana alaturi de care o sa imi petrec restul vietii.

Explicati-mi si mie cum doua persoana care se intalnesc prima oara pot ajunge la aceasta concluzie. Pentru ca eu unul nu reusesc.

Site-ul pe care am citit ce v-am povestit mai sus este acesta.