Despre parinti
Intr-o postare destul de veche va povesteam discutia prin interfon dintre o mama si fiul ei.
” – Nu, nu mai poate sa imi fie mila, imi e mila de mine, de taicato. I-ai rupt mana nenorocitule. Ai noroc ca nu esti in puscarie” Vocea femeii e din ce in ce mai dura, dar se simte ca ii dau lacrimile. Vocea ei tradeaza suferinta prin care trece.
In articolul respectiv va povesteam cum o mama incerca sa se rupa de fiul care i-a batut, dar, cu toate astea ii era greu sa se desparta de fiul ei. Nu am vazut-o pe femeie la fata vre-o data, dar azi cred ca l-am vazut iarasi pe acel baiat. Era in fata blocului unde a avut locul dialogul respectiv. De data asta baiatul era curat, treaz si aranjat, ca un cocalar, dar aranjat. Am zis uite ma, s-a schimbat, pana la urma se poate.
Discuta din usa unui taxi cu un domn mai in varsta. Discutia era calma pana la un momendat cand baiatul a scos capul din masina si a urlat.
“-Taci dracu din gura si intra in casa ca iti mai rup o mana.”
Batranul a intrat in scara, a blocat usa scarii s-a uita putin in gol inspre baiat si a plecat incet in scara. In tot acest timp baiatul arunca lucruri prin masina si injura.
Tind sa cred ca era acelasi individ doar ca acum vorbea cu tatal sau. Nu stiu daca a fost primit inapoi, in casa, de catre parinti sau doar era in trecere, cert e ca parinti sunt dispusi sa indure multe pentru copii lor. Buni sau rai copii vor ramane cea mai mare realizare a parintilor iar acestia isi vor calca peste orgoliu si vor renunta la vise pentru visele copiilor. Trebuie pretuiti si respectati toata viata chiar daca din cauza diferentei de varsta vor aparea si discutii in contradictoriu.
