Cum era cu ghinionul?

dear-bad-luck

In articolul precedent faceam o introducere legata de ghinionul pe care il am eu mai ales cand vine vorba de trafic. Va spuneam ca incerc sa respect regulile pentru ca daca deviez putin sunt taxat. Hai sa va povestesc ultima patanie, mai exact saptamana trecuta.

Eu sunt rau de foame, la modul in care mi se face rau si chiar tremur daca aman prea mult momentul mesei. Saptamana trecuta plec cu masina la masa, si cand ajung la restaurant, nici un loc de parcare. Si cum strada respectiva e cu sens unic am avut de dat cateva ture bune pana mi-am pierdut rabdarea. Nu era nici un loc de parcare, nici macar pe stradutele laturalnice. Am cautat de mi-au iesit ochii din orbite. Am ajuns sa stiu fiecare gropita de pe strazile alea.

Intr-un final decid sa parchez pe o zona hasurata in speranta ca nu o  sa mi se ridice masina. Pentru ca in Sibiu sunt doua utilaje de ridicat astfel ca se ridica masini pe banda rulanta si e scump al dracu sa o recuperezi.

Decid sa risc si sa intru sa manac repede. Dar aici intervine ghinionul meu. Nu cred ca a durat de 15 in de cand am parcat, am comandata si am inceput sa manac. Stiind ca am parcat aiurea am galopat la foc automat. Cand sa termin si eu masa, intra un tip si intreaba a cui era masina care era pe cale sa fie ridicata.

Acum ghiciti voi, a cui era masina pregatita sa fie urcata pe platforma?

sursa foto